„Toti oamenii destepti sunt de zapada” – Micman, 2015
Omul de zapada, fiinta antropomorfica realizata in general de copii. Este facut din 3 bulgari mari de zapada de dimensiuni diferite,
cu unele elemente suplimentare pentru trasaturile fetei si ale altor parti ale corpului. Accesorii comune includ ramuri pentru brațe
și o fata zambitoare rudimentara, cu un morcov stând în loc de nas.
Oamenii sunt din naștere atrași de crearea de efigii ale propriilor asemănări, realizarea unei figuri dintr-o stivă bile congelate de zapada
trântite una deasupra alteia.
La construirea unui om de zăpadă se utilizează materiale gratuite, ușor de manipulat, și din belșug în anumite momente și locuri.
Nu este nevoie de îndemânare artistică, plasarea câtorva crengi simple și roci poate furniza creației cu o personalitate expresiva stranie.
Omul de zăpadă este sau a devenit nimic mai mult decât un alter ego auxiliar, paralel, pentru eul din vremurile în care trăim.
Primul om de zăpadă documentat a fost în 1380, un manuscris iluminat. Și – desigur, oameni de zăpadă s-au făcut înainte de asta.
În Evul Mediu, construirea oameni de zăpadă a fost o modalitate pentru o comunitate pentru a gasi linia de plutire într-o iarnă oribilă,
apăsătoare, plina de foame, sărăcie, și de alte condiții de viață grele. În 1511, locuitorii orașului Bruxelles s-au unit pentru a construi
peste 100 de oameni de zăpadă într-o reprezentatie de artă publică cunoscută sub numele de Miracolul din 1511.
Locul omului de zăpadă în canonul tradițional al distractiilor de Crăciun – împreună cu patinajul și a săniilor trase de cai – a câștigat
un statut înalt în epoca victoriană timpurie, atunci când Prințul Albert si-a manifestat interesul pentru distracție de vacanță germană in Anglia.
Moș Crăciun și omul de zăpadă au devenit kitschuri omniprezente de Craciun.
Rolul omului de zăpadă în viața este complicată – el este imobil, în mod explicit nepermanent, și limitat la
o existență in care meditează la soarta lui. El este exemplul metaforic perfect al condiției umane:
dorința de a avea ceea ce nu putem obține, în cazul acesta caldura si afectiune.
Se crede că povestea lui Hans Christian Andersen din 1861, „Omul de zăpadă”,
în care un om de zăpadă se îndragostește lulea de un cuptor, are implicații simbolice cu interesul aratat de Andersen domnisoarei Harald Scharff, o tanara balerina la Teatrul Royal Copenhaga.
Andersen a scris despre modul în care lucrurile pe care le iubești cel mai mult
în cele din urmă te pot distruge, dar totusi suntem fericiti sa ne sacrificăm.
Când omul de zăpadă „bolnav de cuptor”, se uită la cuptor din exterior, el strigă:
Este singura mea dorință, cea mai mare dorința mea; ar fi aproape nedrept dacă nu mi-ar fi indeplinita. Trebuie să intru si sa mă sprijin, chiar dacă va trebui sa sparg o fereastră.
Omul de zăpadă de azi este reprezentat cu mai puțina alegorie politică în favoarea
ironiei ieftine, goale, el este folosit pentru a vinde produse, cum ar fi albume,
lichior, laxative, și albume rap.
Copii și adulți deopotrivă isi pot elibera furia, terapeutic, pe Omul de zăpadă –
într-adevăr fără prea multe consecințe. Aruncă cu bulgări de zăpadă cu el, el înjunghie,
și il calca cu masina. El nu va avea resentimente! E inofensiv!
Omul de zapada a aparut si in piese de teatru. O piesa favorita printre copii este „Omul de zapada”, piesa care a transportat generatii de copii in
lumea geroasa a unui baiat si a omului sau de zapada magic. Intre cele doua personaje se infiripa o
prietenie unica si impreuna pleaca intr-o aventura la Polul Nord da se intalneasca cu Mos Craciun
O alta discutie metafizica se poate purta despre din ce fel de zapada este facut omul de zapada. Zăpadă devine potrivita pentru bulgari atunci când se apropie de punctul de topire și devine umeda și compacta. Realizarea unui om de zăpadă din zapadă sub formă de pulbere este dificila, deoarece aceasta nu se va lipi. Astfel, cel mai bun timp pentru a construi un om de zăpadă este de obicei în următoarea după-amiază caldă dupa prima ninsoare cand exista o cantitate suficientă de zăpadă. Utilizarea de zăpadă mai compacta permite construirea unui bulgăre de zăpadă mare prin simpla rulare până creste la dimensiunea dorită. Din „zapada” care se trage pe nas nu se poate face om de zapada.
